Valoarea nutritiva si energetica a alimentelor Alimentele sunt substanțe sau produse care servesc ca hrană oamenilor, unele sunt consumate ca atare,altele necesită o pregătire prealabilătermică sau amestec cu ingrediente.În funcție de proveniența lor, există alimente de origine minerală, alimente de origine vegetală și alimente de origine animală. Alimentele reprezintă principalul furnizor de elemente chimice simple și complexe, care participă la formarea țesuturilor și asigură substanțele necesare organismului uman. Cunoașterea și aprecierea alimentelor din punct de vedere nutritiv, dar și din punct de vedere biologic permite selectarea acestora în funcție de satisfacerea cerințelor organismului.Din punct de vedere nutritiv, produsele alimentare de origine animală sau vegetală conțin cantități variabile de substanțe organice și anorganice: glucide, proteine, lipide (grăsimi), vitamine, elemente minerale, apă, enzime etc., cu rol distinct în organism.
Pentru omul care vrea să trăiască
sănătos, este la fel de importantă atât cantitatea de substanțe nutritive din
sursele de hrană, cât și raportul dintre principalele substanțe active din
punct de vedere biologic:glucide,proteine,lipide, săruriminerale,vitamineșiapă.Principalele
elemente nutritive prezente în corpul uman, exprimate în procente din greutatea
unui adult
Apă-63%
Proteine-17%
Grăsimi-15%
Glucide-1%
Minerale-4%
Valoarea nutritivă și
energetică a alimentelor Valoarea energeticăsau
calorică a alimentelor este determinată de prezența substanțelor care prin
ardere în organism dau o anumită cantitate de energie.Prin valoarea energetica
a unui aliment se mai înțelege și potentialul elementelor sale nutritive de a furniza energie. Această energie latentă
din aliment se transformă in corpul nostru in energie activă, pe care
organismul o folosește in procesele sale (creștere, metabolism, construcții,
etc.). Dacă această energie este in surplus, organismul o depozitează sub forma
unor substanțe temporar inactive din punct de vedere energetic, dar cu un
potențial caloric deosebit de mare, atunci când aceștia se activează. Compușii
care formează depozitele energetice disponibile ulterior, nu sunt altceva decât
grăsimile care formează țesutul adipos. Pentru substanțele nutritive, dar și
pentru metabolism, unitatea de măsura a valorii energetice estecaloriași
multiplul său;kilocaloria.Necesarul caloric trebuie să se stabilească in
funcție de varstă, tip de efort, starea de sănătate. In general, un adult care
nu depune o munca fizica deosebită, are nevoie pentru fiecare kilogram al
corpului său, de aproximativ 35 kilocalorii zilnic.
PIRAMIDA ALIMENTELOR
În funcție de compoziția lor,
alimentele se împart în șase grupe, prezentate sugestiv în piramida de mai sus:
-Grupa a I-a este reprezentată de
alimente ce conțin proteine ușor digerabile;
-Grupele a II-a și a III-a sunt
reprezentate de alimente bogate în vitamine și săruri minerale, care au o
influiență deosebită asupra procesului de digestie
-Grupele a IV-a și a V-a sunt
reprezentate de alimente complete; acestea conțin substanțele nutritive de care
are nevoie organismul pentru buna desfășurare a proceselor metabolice
-Grupa a VI-a este formată din
grăsimi și zaharuri, care sunt alimente foarte mult folosite, dar consumate în
exces acestea au efecte negative, de aceea se recomandă consumul lor în
cantități mai mici, mai ales consumul de zahăr, produs rafinat care nu are
valoare nutritivă
-Grupa a I-aGrupa a VI-aGrupele a
IV-a și a V-aGrupele a II-a și a III-a
-Valoarea
Cum se determină valoarea nutritivă a alimentelor?
Determinarea valorii nutritive a unui produs alimentar presupune evidențierea raportului dintre necesarul zilnic de substanțe nutritive și aportul în aceste substanțe furnizat de o unitate de produs, de obicei 100 g. Valoarea nutritivă a produselor alimentare este o asociere a următoarelor componente inseparabile:
- valoare psiho-senzorială (respectiv organoleptică și estetică);
- valoare energetică (aportul de energie prin metabolizarea substanțelor calorigene);
- valoare biologică (aminoacizi esențiali, acizi grași esențiali, vitamine, elemente minerale);
- valoare igienică (raportul dintre substanțele nutritive și substanțele indiferente, absența substanțelor nocive).
- Valoarea psiho-senzorială este acea componentă a valorii nutritive, care face ca alimentul să fie consumat cu plăcere. Aceasta rezultă din senzațiile vizuale, tactile, gustative și olfactive, care diferă de la un individ la altul, în special în funcție de obiceiurile alimentare.
- Valoarea energetică reprezintă însușirea alimentului de a satisface necesarul energetic zilnic al organismului. Această latură condiționeazăaspectul cantitativ al hranei și se exprimă în kcal sau kJ (1 kJ = 4,184 kcal).
- Valoarea biologică este componenta care reprezintă gradul în care potențialul de trofine plastice ți biocatalitice acoperă necesarul diurn în trofine (aminoacizi esențiali, acizi grași esențiali, vitamine, elemente minerale).
- Valoarea igienică asigură alimentului însușirea de a nu fi nociv prin absența toxinelor chimice rezultate în urma tratamentului, a impurităților, substanțelor antinutritive, contaminanților microbiologici.
Grupe de alimente
1. carnea si derivatele de carne
2. laptele si derivatele de lapte
3. ouale
4. grasimile
5. cerealele si derivatele lor
6. legumele si leguminoasele uscate
7. fructele
8. zaharul si produsele zaharoase
9. bauturile nealcoolice
10. condimentele.
2. laptele si derivatele de lapte
3. ouale
4. grasimile
5. cerealele si derivatele lor
6. legumele si leguminoasele uscate
7. fructele
8. zaharul si produsele zaharoase
9. bauturile nealcoolice
10. condimentele.
preparatele
de carne (produse de carne, mezeluri, conserve de carne) trebuie să ţinem seama
în folosinţa lor de durata de păstrare. Astfel există:
- mezeluri cu durată scurtă de păstrare (circa 4 zile) deci cu grad mare de alterabilitate (crenvurşti, parizer, lebăr, şuncă de Praga)
- mezeluri cu durată medie de conservare (13 luni) cum sunt: salamul italian, rusesc, vânătoresc etc.
- mezeluri cu durată îndelungată de păstrare (salam de iarnă, de vară ghiudem).
Muşchiul ţigănesc, pastrama, costiţa, şunca, cu sapiditate şi valoare nutritivă crescută au de asemenea o conservabilitate mai mare. Valoarea nutritivă şi energetică a diferitelor tipuri de produse de carne, este de obicei mai ridicată decât carnea propriu zisă. Toate tipurile de preparate de carne, se pot folosi dacă sunt păstrate în condiţii corespunzătoare, în alimentarea dietetică nu se folosesc decât preparatele de carne cu durată scurtă de păstrare şi în stare foarte proaspătă.
* LAPTELE ŞI PRODUSELE LACTATE
Laptele este un alimente complet, echilibrat, cu valoare biologică ridicată, necesar copilului, adolescentului, favorizând creşterea, osificaţia, dentiţia etc. Conţine în proporţii optime minerale, enzime, vitamine, proteine, grăsimi şi glucide. Gustul dulce este imprimat de lactoză, principalul său glucid. Laptele este sărac în fier (predispune la anemii feriprive), bogat în sodiu (deci contraindicat în bolile în care se indică restricţie sodată) şi sărac în vitaminele C şi B1. Aceste neajunsuri sunt minore, faţă de numeroa-sele sale calităţi nutritive, care îl fac indispensabil în alimentaţia copilului sănătos sau bolnav. Unii autori consideră; necesarul zilnic de lapte şi derivatele sale de 400 g. Dintre produsele lactate dietetice, se utilizează laptele bătut, iaurtul, chefirul. Conservele de lapte sunt reprezentate prin laptele condensat şi laptele praf (46% apă).
Smântână este un derivat de lapte cu conţinut lipidic între 20-30%, untul este produsul lactat din produsul smântânii cu conţinuţi lipidic de 82-85%, brânzeturile sunt derivate de lapte obţinute prin coagularea cazeinei (prin fermentaţie lactică, acidifiere
- mezeluri cu durată scurtă de păstrare (circa 4 zile) deci cu grad mare de alterabilitate (crenvurşti, parizer, lebăr, şuncă de Praga)
- mezeluri cu durată medie de conservare (13 luni) cum sunt: salamul italian, rusesc, vânătoresc etc.
- mezeluri cu durată îndelungată de păstrare (salam de iarnă, de vară ghiudem).
Muşchiul ţigănesc, pastrama, costiţa, şunca, cu sapiditate şi valoare nutritivă crescută au de asemenea o conservabilitate mai mare. Valoarea nutritivă şi energetică a diferitelor tipuri de produse de carne, este de obicei mai ridicată decât carnea propriu zisă. Toate tipurile de preparate de carne, se pot folosi dacă sunt păstrate în condiţii corespunzătoare, în alimentarea dietetică nu se folosesc decât preparatele de carne cu durată scurtă de păstrare şi în stare foarte proaspătă.
* LAPTELE ŞI PRODUSELE LACTATE
Laptele este un alimente complet, echilibrat, cu valoare biologică ridicată, necesar copilului, adolescentului, favorizând creşterea, osificaţia, dentiţia etc. Conţine în proporţii optime minerale, enzime, vitamine, proteine, grăsimi şi glucide. Gustul dulce este imprimat de lactoză, principalul său glucid. Laptele este sărac în fier (predispune la anemii feriprive), bogat în sodiu (deci contraindicat în bolile în care se indică restricţie sodată) şi sărac în vitaminele C şi B1. Aceste neajunsuri sunt minore, faţă de numeroa-sele sale calităţi nutritive, care îl fac indispensabil în alimentaţia copilului sănătos sau bolnav. Unii autori consideră; necesarul zilnic de lapte şi derivatele sale de 400 g. Dintre produsele lactate dietetice, se utilizează laptele bătut, iaurtul, chefirul. Conservele de lapte sunt reprezentate prin laptele condensat şi laptele praf (46% apă).
Smântână este un derivat de lapte cu conţinut lipidic între 20-30%, untul este produsul lactat din produsul smântânii cu conţinuţi lipidic de 82-85%, brânzeturile sunt derivate de lapte obţinute prin coagularea cazeinei (prin fermentaţie lactică, acidifiere
sau cu
ajutorul lactfermentului, care se numeşte popular cheag). Etapele preparării
brânzeturilor sunt: coagularea, deshidratarea şi maturarea (fermentarea).
Dintre acestea mai utilizate sunt brânza de vaci sau oaie, telemeaua şi
caşcavalul.
* OUL este un aliment deosebit de valoros pentru alimentaţie, datorită bogăţiei sale în factori nutritivi indispensabili. în dietetică este de nepreţuit. De aici s-a ajuns la denumirea lui de "aliment medicament". Conţine proteine de mare valoare biologică, grăsimi concentrate în gălbenuş, vitamine şi săruri minerale. Glucidele sunt reduse. Un inconvenient este cantitatea crescută de colesterol (gălbenuş). Datorită bogăţiei sale în factori nutritivi cu valoare ridicată este foarte valoros pentru copii, convalescenţi, denutriţi, anemici. Proaspăt se poate consuma chiar şi crud. Când oul se învecheşte îşi pierde calităţile nutritive şi poate deveni chiar nociv.
* GRĂSIMILE au un mare aport energetic (un gram egal 9,3 calorii), având o indicaţie specială pentru muncitorii care prestează activităţi grele la temperaturi scăzute. Un volum mic de lipide, eliberează o cantitate mare de energie. Există după cum s-a mai spus grăsimi animale (de obicei solide) cu acizi graşi saturaţi şi fără acizi graşi esenţiali. Consumul acestora poate duce la creşterea colesterolului în sânge şi la ateroscleroză. Dintre aceste grăsimi menţionăm seul, grăsimea de porc (untura), untul şi grăsimea de pasăre. Cu excepţia untului, un aliment necesar, toate celelalte trebuiesc evitate. Grăsimile vegetale, denumite şi uleiuri (de măsline , germeni de porumb, floarea soa-relui, soia, etc), conţin acizi graşi polinesaturaţi, cu acizi graşi esenţiali, foarte utili în alimentaţia dietetică. Grăsimile sunt şi un vehicul pentru vitaminele liposolubile. în acest capitol poate fi cuprins şi margarina . Margarinele sunt grăsimi mixte, obţinute pe cale sintetică, din amestecul de grăsimi animale de calitate superioară (unt) şi uleiuri vegetale, la care se adaugă lapte, gălbenuş de ou, sare, caroten şi diverse arome. Sunt larg folosite în alimentaţia dietetică.
*CEREALELE sunt larg utilizate. într-un volum mic conţin cantităţi importante
* OUL este un aliment deosebit de valoros pentru alimentaţie, datorită bogăţiei sale în factori nutritivi indispensabili. în dietetică este de nepreţuit. De aici s-a ajuns la denumirea lui de "aliment medicament". Conţine proteine de mare valoare biologică, grăsimi concentrate în gălbenuş, vitamine şi săruri minerale. Glucidele sunt reduse. Un inconvenient este cantitatea crescută de colesterol (gălbenuş). Datorită bogăţiei sale în factori nutritivi cu valoare ridicată este foarte valoros pentru copii, convalescenţi, denutriţi, anemici. Proaspăt se poate consuma chiar şi crud. Când oul se învecheşte îşi pierde calităţile nutritive şi poate deveni chiar nociv.
* GRĂSIMILE au un mare aport energetic (un gram egal 9,3 calorii), având o indicaţie specială pentru muncitorii care prestează activităţi grele la temperaturi scăzute. Un volum mic de lipide, eliberează o cantitate mare de energie. Există după cum s-a mai spus grăsimi animale (de obicei solide) cu acizi graşi saturaţi şi fără acizi graşi esenţiali. Consumul acestora poate duce la creşterea colesterolului în sânge şi la ateroscleroză. Dintre aceste grăsimi menţionăm seul, grăsimea de porc (untura), untul şi grăsimea de pasăre. Cu excepţia untului, un aliment necesar, toate celelalte trebuiesc evitate. Grăsimile vegetale, denumite şi uleiuri (de măsline , germeni de porumb, floarea soa-relui, soia, etc), conţin acizi graşi polinesaturaţi, cu acizi graşi esenţiali, foarte utili în alimentaţia dietetică. Grăsimile sunt şi un vehicul pentru vitaminele liposolubile. în acest capitol poate fi cuprins şi margarina . Margarinele sunt grăsimi mixte, obţinute pe cale sintetică, din amestecul de grăsimi animale de calitate superioară (unt) şi uleiuri vegetale, la care se adaugă lapte, gălbenuş de ou, sare, caroten şi diverse arome. Sunt larg folosite în alimentaţia dietetică.
*CEREALELE sunt larg utilizate. într-un volum mic conţin cantităţi importante
de
substanţe nutritive, (proteine, glucide, săruri minerale şi vitamine), lipide
aproape deloc. Reprezintă cam 50% din valoarea calorică a raţiei zilnice. Cea
mai folosită este făina de grâu obţinută prin măcinare şi cernere (separarea de
compo-nentele de înveliş ale grăuntelui, numite tărâţe). Târâtele conţin o
cantitate redusă de proteine, toată celuloza şi cea mai mare parte din vitamina
B1. După gradul de cernere, făina are diferite grade de puritate (făina albă,
semialbă, intermediară şi neagră). în funcţie de gradul de extracţie, variază şi
compoziţia chimică a făinii. Făina albă este în general mai săracă în proteine,
minerale şi vitamine, dar mai bogată în amidon decât făina neagră. Are deci o
valoare nutritivă mai scăzută, dar este mai uşor de digerat. Pentru a fi
transformată în pâine, are loc procesul de panificaţie, care presupune
prepararea aluatului cu drojdie de bere şi sare, dospirea şi coacerea pâinii.
Dintre celelalte cereale menţionăm secara, care conţine mai puţine proteine,
orzul care nu se foloseşte în panificaţie, ovăzul care este o cereală furajeră,
dar care sub formă de fulgi de ovăz, este mult utilizat ca fiertură cu lapte în
alimentaţia dietetică a copiilor şi convalescenţilor. Porumbul, în trecut
alimentaţie tradiţională în ţara noastră, sub formă de făină de porumb, este şi
astăzi utilizat la prepararea mămăligii. Deşi are valoare calorică ridicată,
valoarea biologică este scăzută, deoarece zeină conţinută în porumb este o
proteină de calitate inferioară, fără aminoacizi esenţiali. în sfârşit orezul,
are un conţinut crescut în amidon (80%), este sărac în sodiu (util în
regimurile hiposodate severe, ca regimul Kempner), cu celulozice reduse şi azot
puţin.
*LEGUMELE sunt alimente de origine vegetală, larg întrebuinţate în alimentaţia omului sănătos şi bolnav. Conţin o mare proporţie de apă (75-90%) şi mai ales glucide cu multă celuloză. Deoarece în unele diete, ca de exemplu în diabet sunt foarte utile, este necesar să fie cunoscute grupele de legume în raport cu proporţia de glucide conţinute:
- 15% glucide conţin: salata, dovleceii, roşiile, vinetele, castraveţii, verdeţurile;
- 5-10% glucide conţin: fasolea verde, ceapă, bamele, morcovii, prazul, sfecla,
*LEGUMELE sunt alimente de origine vegetală, larg întrebuinţate în alimentaţia omului sănătos şi bolnav. Conţin o mare proporţie de apă (75-90%) şi mai ales glucide cu multă celuloză. Deoarece în unele diete, ca de exemplu în diabet sunt foarte utile, este necesar să fie cunoscute grupele de legume în raport cu proporţia de glucide conţinute:
- 15% glucide conţin: salata, dovleceii, roşiile, vinetele, castraveţii, verdeţurile;
- 5-10% glucide conţin: fasolea verde, ceapă, bamele, morcovii, prazul, sfecla,
ţelina, mazărea verde, varza, carotele;
- 15-20% conţin: cartofii, hreanul, fasolea, lintea şi mazărea uscată.
Legumele conţin în cea mai mare parte vitamine şi săruri minerale, în schimb proteinele şi lipidele sunt foarte reduse. Pe lângă valoarea nutritivă au şi o mare valoare terapeutică: aperitive (ţelina, mazărea), depurativă (ridichii, salată verde), diuretice (sparanghel, praz, ţelina), vermifuge (usturoi, ceapă, varză), etc.Legumele se pot consum crude ca salate sau fierte ca pireuri, soteuri, budinci.Consumul de legume proaspete, de fructe şi ape minerale, acoperă nevoile de săruri minerale ale organismului. Trebuie să se ţină seama că prelucrarea culinară incorectă, duce la pierderea a 60-80% din conţinutul vitaminic (în special vitamina C) şi de săruri minerale.
Pentru prevenire se recomandă: legumele să fie curăţate, spălate şi tăiate cu puţin înainte de a fi puse la fiert. Mărunţirea lor duce la creşterea pierderilor de vitamine. Astfel, în timp ce cartofii fierţi în coajă nu pierd aprope deloc vitamina C, fierţi măruntiţi pierd 90-92% din vitamina C.
Legumele să fie puse la fiert în apă clocotită, fierberea să se facă în vase acoperite. Existenţa unui strat de grăsime deasupra legumelor, reduce de asemenea pierderile vitaminice.Să se respecte timpul de fierbere, fierberea îndelungată distruge vitaminele. De aceea se recomandă ca legumele, să se adauge direct în apa clocotită, treptat, în raport cu cele care fierb mai greu (la început) şi terminând cu cele care fierb mai repede.
Legumele să nu fie păstrate de la o masă la alta. Reîncălzirea ca şi păstrarea îndelungată duce la pierderi vitaminice.
In borşuri sau ciorbe, vitamina C, se păstrează mult mai bine decât în supe. Vasele de fiert din cupru sau zinc,favorizează distrugerea vitaminelor.
*FRUCTELE sunt alimente deosebit de importante datorită bogăţiei lor în apă, în glucide cu moleculă mică, în celulozice, săruri minerale, vitamine, şi diverse arome. Au valoarea alcalinizantă (ca şi legumele), mineralizantă, laxativă,
- 15-20% conţin: cartofii, hreanul, fasolea, lintea şi mazărea uscată.
Legumele conţin în cea mai mare parte vitamine şi săruri minerale, în schimb proteinele şi lipidele sunt foarte reduse. Pe lângă valoarea nutritivă au şi o mare valoare terapeutică: aperitive (ţelina, mazărea), depurativă (ridichii, salată verde), diuretice (sparanghel, praz, ţelina), vermifuge (usturoi, ceapă, varză), etc.Legumele se pot consum crude ca salate sau fierte ca pireuri, soteuri, budinci.Consumul de legume proaspete, de fructe şi ape minerale, acoperă nevoile de săruri minerale ale organismului. Trebuie să se ţină seama că prelucrarea culinară incorectă, duce la pierderea a 60-80% din conţinutul vitaminic (în special vitamina C) şi de săruri minerale.
Pentru prevenire se recomandă: legumele să fie curăţate, spălate şi tăiate cu puţin înainte de a fi puse la fiert. Mărunţirea lor duce la creşterea pierderilor de vitamine. Astfel, în timp ce cartofii fierţi în coajă nu pierd aprope deloc vitamina C, fierţi măruntiţi pierd 90-92% din vitamina C.
Legumele să fie puse la fiert în apă clocotită, fierberea să se facă în vase acoperite. Existenţa unui strat de grăsime deasupra legumelor, reduce de asemenea pierderile vitaminice.Să se respecte timpul de fierbere, fierberea îndelungată distruge vitaminele. De aceea se recomandă ca legumele, să se adauge direct în apa clocotită, treptat, în raport cu cele care fierb mai greu (la început) şi terminând cu cele care fierb mai repede.
Legumele să nu fie păstrate de la o masă la alta. Reîncălzirea ca şi păstrarea îndelungată duce la pierderi vitaminice.
In borşuri sau ciorbe, vitamina C, se păstrează mult mai bine decât în supe. Vasele de fiert din cupru sau zinc,favorizează distrugerea vitaminelor.
*FRUCTELE sunt alimente deosebit de importante datorită bogăţiei lor în apă, în glucide cu moleculă mică, în celulozice, săruri minerale, vitamine, şi diverse arome. Au valoarea alcalinizantă (ca şi legumele), mineralizantă, laxativă,
diuretică, colagogă (stimularea
funcţiilor hepatice) şi vitaminizantă. După conţinutul în glucide se deosebesc:
- fructe care conţin 5% glucide: pepene verde, fragi, portocale, grepfuri şi lămâi;
- fructe care conţin 10% glucide: căpşuni, smeură, mere, piersici, vişine, alune;
- fructe care conţin 15% glucide: mere ionatane, caise, cireşe, prune coapte;
- fructe care conţin 20% glucide: banane, prune, struguri, pere bergamotte.
Cunoaşterea proporţiei de glucide din fructe, este foarte utilă pentru diabetici, obezi etc. In general fructele sunt bine digestibile şi pot fi consumate proaspete ca atare, ca salată de fructe sau ca sucuri (neutralizează aciditatea gastrică). Conţinând multă celuloză sunt şi laxative.
*PRODUSELE ZAHAROASE se obţin prin rafinarea industrială şi conţin multe glucide cu moleculă mică (glucoza, zaharoză, levuloză). Intr-un volum mic, oferă o valoare calorică ridicată. Zahărul este un produs obţinut fie din sfecla de zahăr (în ţara noastră) sau din trestia de zahăr. Ciocolata are o valoare calorică şi nutritivă ridicată, conţin, glucide 64%, lipide 22%, proteine 4%, minerale 4%.Consumul tot mai mare de glucide şi produse zaharoase, este strâns legat de frecvenţa în creşterea aterosclerozei şi complicaţiilor sale, a obezităţii, diabetului zaharat şi a altor boli de nutriţie. Alt inconvenient este dezechilibrul tiamino-glucidic (consum crescut de glucide şi redus de vitamina B. Trebuie amintită şi acţiunea cariogenă a produselor zaharoase.
*BĂUTURILE NEALCOOLICE
Se încadrează în acest capitol apa potabilă, apele minerale, ceaiurile, sucurile de fructe şi de legume, siropurile şi băuturile stimulente (ceai, cafea, cacao). Apele minerale provin din apele subterane, exteriorizate la suprafaţa solului. în ţara noastră se găsesc numeroase izvoare de ape minerale cu indicaţii terapeutice în diverse afecţiuni (gastrointestinale, hepatobiliare, cardiovasculare, renale). Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: apele de la Borsec, Bodoc, Buziaş, Covasna, Căciulata, Olăneşti, etc.
- fructe care conţin 5% glucide: pepene verde, fragi, portocale, grepfuri şi lămâi;
- fructe care conţin 10% glucide: căpşuni, smeură, mere, piersici, vişine, alune;
- fructe care conţin 15% glucide: mere ionatane, caise, cireşe, prune coapte;
- fructe care conţin 20% glucide: banane, prune, struguri, pere bergamotte.
Cunoaşterea proporţiei de glucide din fructe, este foarte utilă pentru diabetici, obezi etc. In general fructele sunt bine digestibile şi pot fi consumate proaspete ca atare, ca salată de fructe sau ca sucuri (neutralizează aciditatea gastrică). Conţinând multă celuloză sunt şi laxative.
*PRODUSELE ZAHAROASE se obţin prin rafinarea industrială şi conţin multe glucide cu moleculă mică (glucoza, zaharoză, levuloză). Intr-un volum mic, oferă o valoare calorică ridicată. Zahărul este un produs obţinut fie din sfecla de zahăr (în ţara noastră) sau din trestia de zahăr. Ciocolata are o valoare calorică şi nutritivă ridicată, conţin, glucide 64%, lipide 22%, proteine 4%, minerale 4%.Consumul tot mai mare de glucide şi produse zaharoase, este strâns legat de frecvenţa în creşterea aterosclerozei şi complicaţiilor sale, a obezităţii, diabetului zaharat şi a altor boli de nutriţie. Alt inconvenient este dezechilibrul tiamino-glucidic (consum crescut de glucide şi redus de vitamina B. Trebuie amintită şi acţiunea cariogenă a produselor zaharoase.
*BĂUTURILE NEALCOOLICE
Se încadrează în acest capitol apa potabilă, apele minerale, ceaiurile, sucurile de fructe şi de legume, siropurile şi băuturile stimulente (ceai, cafea, cacao). Apele minerale provin din apele subterane, exteriorizate la suprafaţa solului. în ţara noastră se găsesc numeroase izvoare de ape minerale cu indicaţii terapeutice în diverse afecţiuni (gastrointestinale, hepatobiliare, cardiovasculare, renale). Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: apele de la Borsec, Bodoc, Buziaş, Covasna, Căciulata, Olăneşti, etc.
Dintre ceaiuri,virtuţi terapeutice au ceaiurile medicinale.
Sucurile de fructe şi de legume (roşii, morcovi, varză albă) sunt de asemenea preparate dietetice. Dintre băuturile stimulante (ceai, cafea, cacao), insistăm asupra efectelor nocive ale excesului de cafea (nervozitate, tremurături, insomnie, tahi-cardie, etc).
*CONDIMENTELE sunt ingrediente care conferă preparatelor culinare, gust plăcut. Sunt utilizate condimente acide (oţet, acid citric sau sare de lămâie), condimente picante (piper, muştar, boia de ardei), aliacee (usturoi, ceapă, hrean), aromate (chimen, ienibahar, cimbru, scorţişoară, vanilie, cuişoare, leuştean, pătrunjel, mărar, foi de dafin, anason) şi condimente saline (sarea de bucătărie, cea mai importantă sursă de sodiu în organism).
